Aceasta este o poveste despre doi prieteni care mergeau impreuna prin desert.
La un moment dat, ei au avut o cearta iar unul dintre ei l-a lovit pe celalalt. Cel care a fost lovit, s-a simtit ranit, dar fara sa spuna nimic, el a scris in nisip: "astazi, prietenul meu cel mai bun m-a lovit".
Au continuat sa mearga pana au dat de o oaza si s-au hotarat sa se spele. Cel care a fost lovit era sa se inece dar prietenul sau l-a salvat.
Cand si-a revenit din spaima, el a scris pe o piatra: "astazi, prietenul meu cel mai bun mi-a salvat viata".
Cel care l-a salvat l-a intrebat:
-De ce atunci cand te-am lovit ai scris in nisip iar acum ai scris pe piatra?
Barbatul a zambit si i-a raspuns:
-Cand un prieten ne raneste, ar trebui sa scriem in nisip, acolo unde vantul iertarii poate sterge usor ;dar cand ceva maret se intampla, ar trebui sa gravam acel lucru pe piatra memoriei inimii , acolo unde vantul nu ii va putea face nimic.
Sa invatam sa scriem pe nisip.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu