A fost odata un imparat care dorea sa ofere un premiu artistului care ar fi putut defini cel mai bine pacea.
Dintre toate picturile pe care le-a primit, doar doua dintre ele i-au atras atentia in mod deosebit.
El trebuia sa o aleaga pe cea care merita premiata.
In prima pictura se afla un lac linistit, care reflecta perfect muntii din jur. Avea un cer azuriu ,cativa norisori pufosi, pasarele si multa verdeata.
A doua pictura avea si ea munti, dar deasupra lor, cerul era innorat, iar un fulger se intrezarea printre stropii de ploaie. La poalele unuia dintre munti, se afla o cascada inspumata.
Aceasta pictura nu inspira deloc sentimentul de pace, dar cand imparatul s-a uitat cu atentie, a vazut ca langa cascada, se afla un mic tufis. In acel tufis langa apa inspumata, o pasare isi construise cuibul pentru familia ei. Ea statea in cuibul sau in deplina pace.
Imparatul a ales a doua pictura, explicand:
-Adevarata pace nu inseamna sa fim intr-un loc linistit, fara zgomote, probleme sau munca grea ci sa fim in jurul acelor lucruri si totusi sa ne pastram pacea in suflete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu