Un profesor de filosofie avea cateva lucruri pe catedra si astepta ca ora sa inceapa. Atunci cand toti studentii si-au ocupat locurile, fara sa spuna un cuvant, a luat de pe catedra un borcan mare si gol in care a inceput sa adauge pietricele. El a intrebat studentii:
-Este cumva plin acest borcan?
Toti au avut raspuns afirmativ.
Profesorul a deschis o cutie cu pietricele mult mai marunte decat primele si le-a adaugat in acelasi borcan. Apoi le-a pus aceeasi intrebare:
-Este cumva plin acest borcan?
El a primit acelasi raspuns afirmativ.
Pe catedra mai avea o cutie cu nisip. L-a adaugat in borcan si evident, nisipul a acoperit micile spatii goale lasate de pietricele.
-Este cumva plin acest borcan?
-Da, complet plin acum! au raspuns studentii.
-Acum, vreau sa va ganditi ca acest borcan reprezinta viata voastra. Pietricelele mai mari reprezinta lucrurile cele mai importante: familia, partenerul de viata, sanatatea, copiii. Acestea sunt lucrurile care va fac sa va simtiti fericiti si multumiti indiferent de esecuri si alte pierderi. Pietricelele foarte marunte reprezinta bunurile personale, iar nisipul reprezinta restul, lucrurile minore.
El a continuat:
-Daca mai intai punem nisip in borcan, nu vom mai avea loc pentru pietricele; daca ne petrecem timp si energie pentru lucruri marunte, nu vom avea niciodata spatiu sau timp pentru ceea ce conteaza cu adevarat pentru noi. Trebuie sa fim atenti mai intai la lucrurile care sunt imperioase pentru fericirea noastra. Sa avem grija de pietricele mai intai- sunt prioritare. Restul, e doar nisip...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu